Iarna

Cu un iorgan din fulgi de nea
Cu-o grija ca de mama
Asterne dealuri si cimpii
Mult asteptata iarna

Si mic si mare au iesit
Sa binecuvinteze
Covorul alb ce-a invelit
pamintul cu zapeze

Ce bucurie la copii!
Se dau cu saniuta
In vale zboara chiuind
Si iara`n deal fuguta

Cetati ridica din omat
Si babe de zapada
Se dau dea dura prin nameti,
Se-ascund sa nu se vada

Iar cind se face prea tarziu
Si pleaca toti pe-acas,
Imbujorati si obositi,
Flaminzi,ei stau la masa

Cu gandul tot la saniusi
Si somnul ii imbata
Visand cum mane pe ghetusi
Se vor lua la`ntreacat

Cei minunea?

Minunea-i nasterea de om
Minunea-i primavara
Minunea-i floarea de pe pom
Ce mar se face vara


Minunea-i curcubeu rotat
Cand ploua ciobaneste,
Si soarele cel imparat
De printre nori luceste.


Minune-i tot si peste tot,
In lume si nelume,
Si un bunel si un nepot
Si noi, suntem minune!

Departe de tine

Ma simt strain acasa,e vina despartirei?
Deceniul din viata trecut in nestiire,
Trait de tot departe,instrainat de vatra
La malul lui Atlantic,unde pamant e piatra

Involuntar se uita,se sterge din gandire
Al Mamei zimbet dulce,al Tatei talmacirea,
Copilaria plina,de bune si nebune,
Mi-e dor de Tine tara,mi-e dor, ce pot eu spune?

Nu-mi pare rau de viata,nu-mi pare rau de mine,
Iubita mea sotie,feciorii imi sunt bine,
Am casa si in casa,n´am lipsa de nimica,
Doar tu-mi lipsesti in suflet,Moldova mititica!

Pacat,doar ca pamantul,rotund este si mare,
Si are-aceiasi Luna,si are-acelas Soare!?

Odã Soarelui

Roua-lacrima noptii de vara
Gingas saruta petala de floare
Floarea se`ntoarce cu fata la soare
Si roua dispare.

Bucura ochii si sufletul floarea
De la mai mica si pana la mare
Dar din pacate se termina vara
si floarea dispare

Totul in lumea dulce-amara
Apare-dispare,naste si moare
Nimic nu e vesnic, nici roua,nici floarea
Doar singurul Soare!

Despre noi?

Suntem neghiobi si tradatori?
Pentru nimica toata
Suntem in stare pentru noi
sa-l vindem si pe Tata?

Nu mai vorbesc despre vecin
Nu mai vorbesc de Tara
Caci ne-a crescut cu vai si chin
Dar munca-i e zadara.

Pacat de-al noastre radacini
Cu fire milenare
Ce-au strabatut printre pagîni
Cu-alde Stefan cel Mare

Nu mai vorbesc despre pamant
Ce ni lau luat dusmanii
Ma rog la Dumnezeu cel sfint
Sa-mi lase limba mamei

Sa-mi lase firea de haiduc
si cintecul din leagan
Sa-mi lase doinele ce duc
La neuitare neamul.