Cartea ta (Catre Diamant Alb)

Am deschis cartea Ta cu foi albe si am citit primele pagini ale vietii mele din primele clipe care le tin minte. Iata una din ele. Inchipueti: O autogara in lemn, vopsita in albastru, spalat de vremuri si de ploi, construita de pe vremea «romanului» (Nisporeni, de peste Prut) cum se zicea pe atunci, si alaturi lipita perete in perete dugheana, nu stiu cui, plina de butoae extraordinar de mari (asa mi se pareau) puse in picoare si pline de pahare murdare de vin si bizoi mari ce se hraneau cu «zacusca»- farimaturi de pane si brinza, cu miros de vin amestecat cu mirosul de butoi vechi ce a prins deacuma mucegai, unde se vindea cu 10 kopeici un pahar mare cu vin din colhoz. Pare dea mirarii, si parintii mei se miara chind le povestesc dar e adevarat, aveam 3-4 ani si de cite ori traceam in spatele lui tata (pe acolo trecea drumul la dadaca unde ma lasa peste zi) si cand eram in drept cu dugheana incepeam sa bat din mini si picioare si incepeam sa tip-vreau vin!!!, si pana nu muiam gura in tira de vin pe fundul paharului, nu ma linisteam. Impresionant!!! Bravo Diamant Alb! Ai editat o carte nemaipomenit de reusita, De-ai sti cite lucruri am citit din viata mea! Cred ca este unica carte pe lume ce nare sfirsit.Mersi mult. Cu respect.