E miesul zilei, doar o raza de lumina, isi face drum printre cuvintele dispersate in camera intunecata, din pricina obloanelor dela ferestre, inchise de cu seara, si ajunghind la pat, jingas iti minghie pletele imprastiate pe perna. Stai la indoiala. Sa deschizi geamul si sa dai libertete cuvintelor acumulate peste noapte ori sa le culegi din raza, sa le pui pe hirtie ca apoi sa le oferi lumei? Fasia ingusta de lumina, plina de un numar infinit de particule al vorbirei, este o dovada ca nu esti singur. Ghindul cat de ingust nu ar fi, dar este nemarginit. Bucura-te,ai inceput inca o zi ,traeste-o cat mai mult, mai plin, necatind ca este duminica. Este doar sfirsit de saptamina, nu si de viata.!!! Nu esti singur, fiind-ca cu cat de departe nu am fi, atit de aproape sintem, poti crede ca-i asa. Si-ti mai spun una; Fiecare din noi care iti citim opera, iti traim clipele in care ai plamaduito, si aceste clipe sun multe, sint mii, milioane, sint multe vieti pe care le traesti. Sa ne traesti Bade! Suntem ai Tai!!! Culege cuvintele, deschide obloanele si incepe o zi noua,inca o zi pentru noi toti.
Iti multumim!
Iti multumim!
Sem comentários:
Enviar um comentário